joi, 26 iulie 2012

Raţiunea în vacanţă

       Am aproape nouăsprezece ani. Chiar dacă am aflat abia pe la vreo 12-13 ani că nu există Moş Crăciun, de la o verişoară mai mică, acum nu mai cred în supranatural. De fapt m-am detaşat
atât de tare de prostiile astea ce nu au o explicaţie logica încât acum pot declara că sunt ateu! Desigur nu sunt vreun vandal sau vreun satanist, ori alte chestii tâmpite de genul ăsta. Decât că nu am nici un motiv să cred în Dumnezeu. Dar îmi plac poveştile despre Budhism şi alte religii Orientale.
       De insecte şi alte "animăluţe" mai puţin acceptate de om nu-mi e frică, că doar sunt "bărbat". Într-un grup de prieteni, în cimitir sau oriunde ne-am afla aş putea face mişto de ei în legătură cu supranaturalul o noapte întregă fără nici un stres. Însă atunci când sunt singur... Liniştea în special, dar şi zgomotele alea, aproape imperceptibile îmi dau fiori, făcându-mă să îmi dau seama ce imaginaţie bogată am de fapt.  Revenind la insecte şi animăluţe... Nu durează mai mult de trei secunde să-mi reamintesc sau să-mi pun logica la contribuţie şi să-mi dau seama că(în general, cel puţin la noi în ţară) nici una nu-mi poate face vreun rău, dar chiar şi aşa am o oarecare, să zic "repulsie" faţă de ele. Un sentiment de "scârbă"(până şi faţă de furnici) combinat cu teama gângania în sine cât şi  de teama că, dacă voi omori o furnică/gândac/lăcustă sau orice altă insectă ce mi se mai pare "infiorătoare" şi posibil "periculoasă", rudele, cei din specia lor, mă vor urmări, dorindu-şi răzbunare pentru răposata insectă pe care eu am strivit-o din greşeală sau din nevoia de a mă simţi "în siguranţă".
        Da... Poate credeţi că exagerez... Dar cel mai rău ma enervez când îmi spune Fîţă(tata, Mihai, soţul Vienelei) să vedem un film de groază. Eu, încântat, îl caut pe cel mai cel, urmăresc atent acţiunea, fără probleme în legătură cu scenele în care apare monstrul/vampirul/etc. , iar la un moment dat îl aud sforăind şi mă gândesc că sunt singur, neajutorat, izolat pe fotoliu, fără posibilitatea de a mă retrage în camera mea(pentru că este periculos pentru mine să ating podeaua). Singura soluţie pe care o găsesc când am astfel de momente de "isterie" este să rămân în fotoliu şi să îmi fac de lucru la calculator(oricum trăind o droaie de emoţii la fiecare sunet pe care nu îl înţeleg) până când se luminează de ziuă, lumina oferindu-mi protecţie(în mintea mea tembelă). Întotdeauna când mai este cineva cu mine sunt exact opusul a ceea ce am povestit până acum, dar asta bănuiesc că se întâmplă din cauză că mai frică îmi este să le arăt celor din  jur ce simt cu adevărat sau pentru că îi văd pe ei cât de penibili sunt când se sperie de un zgomot ce se aude dintr-un tufiş, noaptea, pe o stradă pustie.
       Nu ştiu cum reuşesc câteodată să ajung în astfel de situaţii, ţinând cont de faptul ca logica mea este total împotriva acestor aberaţii. Dar sigur există ceva, acolo în mine, mai puternic decât raţiunea şi nu cred că este prea folositor! Cu articolul ăsta simt că am rupt una dintre cele mai urâte bucăţi din inima mea şi am pus-o pe un piedestal!!!:O:|

3 comentarii:

  1. Nu stiu daca iti amintesti, dar cand aveai vreo 4 ani ti-ai desenat pe o foaie de hartie un robot, care sa te protejeze in noptile in care plecam la schimbul trei si tu ramaneai singur in casa. Ai pastrat acea foaie pana cand nu s-a mai distins robotul. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt il foloseam si pe post de ceas desteptator. Sa nu care cumva sa dorm prea mult dupa-amiaza si sa pierd din timpul pe care l-as fi putut petrece cu copii de la bloc. Pentru protectie mai aveam si figurinele alea cu Batman, Flash si Superman pe care le tineam pe geam, daca mai tii tu minte.

      Ștergere
  2. "Dar sigur există ceva, acolo în mine, mai puternic decât raţiunea şi nu cred că este prea folositor!"

    Stii cum esti tu tinerica? Ca in povestea cu vulpea care a vazut o vie plina cu struguri, si asa ii era lacomie sa guste din ei incat a inceput sa sara sa muste din ei. Via era mai sus si sarea si tot sarea pana sa lasat pagubasa si a plecat spunand ca strugurii sunt acri oricum, desi nu i-a gustat.

    Nu stiu ce te invata mama ta dar din cate va ea e ok cu orice ai face tu, adica in privinta profunzimii ratiunii tale nu prea se implica. Ramane cred, sa incerci tu sa rupi aceasta cocheta bariera de banala si stupida atitudine de "asta e viata, o stiu eu bine cum e" si sa incerci sa vezi ca tu esti un nimic si ca daca nu te descoperi tot (negand clipa de clipa ca tu esti cine crezi ca esti) continuu vei vedea ca esti plin de chestii supranaturale.

    Nu are treaba cu Dumnezeu ori alte religii, ci cu tine! Tu trebuie sa vezi cat de supranatural esti si cu asta basta!

    Apropo, eu pot sa spun ore exacte pentru diferite situatii. Exacte adica la ora, minut, secunda! Sa nu te sperii, dar pe 21 decembrie la ora 9 si 48 de minute si 53 de secunde vei simti o spaima puternica, asa ca o emotie. Iti va bate inima foarte tare si te vei gandi la ce ti-am spus eu acum. Ora si senzatia nu are atat de mare importanta, nici faptul ca eu acum ti-am oferit un pont din viitor, ci faptul ca va exista atunci o cauza care va declansa asta!

    Cauza a pornit cu mult inainte sa iti scriu eu comentarii, si chiar cu mult inainte sa scrii tu articolul de mai sus. Cred ca pe la 12 ani, nu stiu eu sigur caci cauza o vei simti atunci pe loc, eu acum nu stiu exact care e ca doar nus clar vazator (nu cred in prostii de astea :D).

    RăspundețiȘtergere

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.