luni, 14 octombrie 2013

De strajă la Straja

      Am străbătut jumătate de ţară pentru a ajunge la Vila Alpin, o pensiune din Straja, aflată în inima Carpaţilor Meridionali, în locuri încărcate de frumos şi istorie. Am îndrăgit cu adevărat muntele abia în
adolescenţă, când mi-am dat seama că marea nu oferă nici pe departe liniştea şi pacea pe care le pot găsi în peisajul montan.
      Auzind că ai mei au de gând să îşi petreacă vacanţa la Straja, mi-am luat prietena de mână şi i-am urmat. Era cea mai bună ocazie de a-i arăta ce înseamnă muntele, ce înseamnă camaraderia şi de a cuceri pârtia de schi. Cu siguranţă un weekend în Straja nu ne-ar fi ajuns pentru câte am plănuit să facem.
      Iată-ne ajunşi la pensiunea unde ne-am luat cazare în Straja. Clădirea ne întâmpină zâmbind în culori aprinse şi descoperim repede că interiorul este la fel de bine întreţinut ca şi exteriorul, că avem gazde primitoare, care s-au gândit la tot ce şi-ar putea dori turistul. Nu lipseşte internetul wireless, avem apă caldă permanent, putem închiria echipament sportiv, se pot organiza excursii turistice în grup prin împrejurimi.


      Prima zi a fost de acomodare, cu o masă caldă luată mai mult pe fugă, pentru că eram obosiţi şi dornici să ne bucurăm de prima zăpadă din an. Nu, nu pe pârtie, nu pe cine ştie ce coclauri, ci în faţa vilei, la o bulgăreală. Ni s-au alăturat copiii unor "excursionişti de duminică" şi joaca s-a prelungit până târziu în noapte, printre fulgii de nea care continuau să cadă din cer.
      Următoarele zile au trecut atât de repede, încât am senzaţia că aş mai fi avut nevoie de o vacanţă pentru a mă bucura de tot ceea ce descoperisem acolo. Pârtia de schi atrage turişti din întreaga ţară, zona este încărcată de istorie, de cetăţi ce trebuie vizitate. Traseele montane vin la pachet cu ghid, dacă turistul doreşte şi se simte capabil să se plimbe la 1900 m.
      Mă distram teribil pe seama mamei, care intra în panică ori de câte ori mă îndepărtam de ea, de câte ori ajungeam pe o creastă sau coboram pârtia în viteză. Cred că nu se va obişnui în veci cu ideea că puiul ei a crescut, că nu mai are 3 ani şi îşi poate purta singur de grijă. Este adevărat, am şi exagerat uneori, tocmai pentru că ştiam cum va reacţiona.
      Cu siguranţă, vom reveni în Straja şi ne vom caza tot la Vila Alpin, unde am fost trataţi ca nişte prinţi.



Articolul participă la competiţia SuperBlog 2013.

0 comentarii:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.