duminică, 13 octombrie 2013

Iglu din miez de lapte

      Când vine vorba despre lapte și produse lactate (iaurt, brânză, cașcaval), sunt și voi rămâne pui neînțărcat, dornic mereu de gusturi consacrate, dar și de noi gusturi, arome și forme. Descoperind premiatul miez de lapte, prin
cap mi-au trecut tot felul de imagini din copilărie, ca mai apoi să se preschimbe în fantezii.
      Margine ca de roată zimțată, un gol în mijloc, numai bun de așezat pe el o minge de ping-pong, un alb amintind de norii pufoși de primăvară, gustul laptelui fiert cu care mă delectam în copilărie, lăsând în gura o senzație unică, de parcă brânza s-ar fi dezintegrat în mii de particule. La exterior, miezul de lapte mă duce cu gândul la un iglu construit de eschimoși.
      Aveam vreo 7 ani și casa plină de jucării noi, scumpe, care mai de care mai interesantă, mai colorată, mai sofisticată. Încântați de jucăriile mele, în miez de zi copiii din bloc veneau mereu în vizită. Unul dintre ei, sărac, provenind dintr-o familie numeroasă, avea un tractoraș din lemn făcut de tatăl său. Mi-a cerut câteva rotițe de la o mașinuță stricată, pe care să le pună la tractoraș.
      Atât de tare m-a încântat jucăria lui, încât i-am propus un schimb "onorabil": eu i-am dat cinci mașinuțe și un robot care se transforma în mașină, iar el mi-a dat tractorul fără roți. Am mai distrus o mașină nouă, care avea roțile albe, semănând perfect cu miezul de lapte. Tractoraș ca al meu nu avea nimeni! Și nimeni nu credea că îmi place mai mult decât jucăriile din comerț, că aș putea deveni fan al modelelor lucrate manual.
      Fiind încă de mic fan brânză, noutatea adusă de forma deosebită a miezului de lapte m-a făcut să îmi doresc să îl modelez așa cum făceam cu plastilina. L-aș așeza pe farfurie tăiat sub formă dreptunghiulară, alăturându-i bucățele din frunza de salată și felii de roșie, ca pentru a imita steagul Italiei sau poate că l-asș acoperi cu miere și i-aș pune în jur felii de portocală, ca pentru a imita soarele. Pizza! De cum am gustat miezul de lapte, mi-am dat seama că este foarte potrivit pentru pizza, că are exact consistența necesară.
      Ambalajul de plastic i l-aș face cadou bunicii mele, să își pună floricele în el. Mi se pare potrivit pentru pervazul îngust al bucătăriei. Poate, dacă aș aduna multe ambalaje, aș da câteva copiilor care se joacă în fața blocului, să îsi facă din ele borne kilometrice.
Poate că aș modela în miez și aș face din el capul unui erou din desenele animate. Mickey Mouse, Tom, Jerry, Mica sirenă... Nu ar fi ușor, dar rezultatul final pe care mi-l imaginez mă motivează, mă face să încerc. Dacă reușesc revin cu poze și cu detalii. Până atunci, vă las o poză și o întrebare.



Cu acest articol particip la SuperBlog 2013, proba sponsorizată de Delaco.


2 comentarii:

  1. Ce articol emotionant plin de amintiri... ce frumos te-a inspirat Miezul de Lapte :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa asocierea lui Miez de Lapte cu un Iglu ;)! Mult succes

    RăspundețiȘtergere

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.