sâmbătă, 19 octombrie 2013

Primăvara vieții

      Din câte ploi m-au plouat, una mi-a rămas adânc întipărită în minte. Fiecare nouă ploaie mi-o amintește pe ea, parfumata, de parcă cineva ar porni mașina ce trezește senzorialul din mine, făcându-mi pielea să
se înfioare ca în acea după-amiază de acum câțiva ani, din primăvara vieții mele. Nu știu dacă i s-a întipărit și lui în minte, nu știu dacă el și-o amintește, însă mi-ar plăcea să afle că fiecare nouă ploaie mi-l aduce în fața ochilor așa cum era în acea zi.
      Cu foarte puțin mai înalt decât mine, cu părul blond-șaten împărțit în două de o cărare pe mijloc, cu bretonul intrându-i în ochi la fiecare pas, cu buzele umede care i se așezau atât de senzual peste dinți, ținându-mă de mână și ștergându-mi din când în când picăturile de apă de pe obraz, mi-l amintesc de parcă totul a fost ieri.
      Nu știu unde mergeam, dacă avea vreo treabă sau doar ne plimbam. Îmi amintesc pantalonii mei verzi de reiat, bluzița albă de mătase și ochii lui larg deschiși dintr-o dată, când a remarcat că ploaia venită brusc din înalt mi-a transformat bluza albă în voal transparent, prin care putea vedea ceea ce nu mai văzuse nimeni până atunci.
      Îmi amintesc valul de căldură care mi-a cuprins obrajii, dar și mândria și dragostea cu care m-am lăsat privită. În acea clipă, dacă mi-ar fi cerut, aș fi făcut orice pentru el. Ploaia caldă, mirosul florilor de primăvară, frezia pe care mi-o oferise, sânii mei aproape goi, privirea lui fascinată lipită de bluză, mâna lui fierbinte pe spatele meu, glasul lui blând șoptindu-mi nimicuri în urechi, zâmbetele înțelegătoare ale trecătorilor, toate au contribuit la acea stare, la acel prim moment excitant al vieții mele.
     Curtat de toate fetele frumoase din cartier, blond-șatenul meu cu miros de mosc se lăsase purtat de seducție, vrăjit de mandarina din care mușcam cu poftă, în timp ce clipeam geană pe geană precum un fluture ce se lovește de geam. Sucul mandarinei mi se prelingea pe pielea fină, își răspândea parfumul în încăpere, fascinând prin alunecarea broboanelor cu aromă de citrice, bob cu bob, pe antebraț.
      Nu știu dacă aveam super-puteri pe atunci sau acea seducție a însemnat de fapt chimia dintre doi oameni tineri, care și-au vorbit prin parfum de mandarină, prin priviri furișate pe sub gene. Dacă m-aș întoarce în timp, probabil aș îmbina aroma de mandarină, frezie, mosc, ploaia de primăvară, părul lui de culoarea chihlimbarului și seducție inocentă, aș apela la ceva ce întrunește toate aceste parfumuri într-unul singur, parfumul Super Playboy, senzual și puternic, fascinant și plin de magnetism.


      Un singur strop de parfum, pulverizat la încheietura mâinii într-o seară, pe întuneric, mi-a trezit amintiri pe care doar ploaia reușise până acum să le aducă la lumină, făcându-mă să mă simt super-seducătoare, încrezătoare în puterea mea. Am convingerea că l-aș putea seduce cu ușurință și astăzi, dacă i-aș putea flutura parfumul Super Playboy, chiar și pe întuneric, pe deasupra buzelor sale senzuale, să inhaleze aromele de mandarină și frezie din compoziția lui.
      Dacă îl întâlniți din întâmplare pe blond-șatenul meu, vă rog să îi spuneți că îl caut pentru a-l seduce iar, pentru a repara greșelile trecutului și pentru a începe o nouă viață cu el, o viață în care Super Playboy să ne fie călăuză și liant! Vă garantez că nu este mit! Prima iubire chiar nu poate fi uitată vreodată!



Articol participant la competiția SuperBlog 2013.

0 comentarii:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.