sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Ador această aluniță

Credeam că m-am născut să fiu vânător. Am început prin a vâna furnicile care străbăteau grăbite trotuarul din fața blocului. Le îndesam în buzunare și i le duceam mamei, să se bucure și ea. Am
continuat cu vânarea căpușelor din blana câinilor maidanezi. Pe ele nu le iertam. Știam că fac mult rău animalelor. Mai târziu am început să vânez fete. Cu cât erau mai frumoase, cu atât îmi doream mai tare să îmi pice în plasă.
Văzând cât îmi este de ușor, am ridicat ștacheta și mi-am propus să aleg numai fete care să corespundă anumitor standarde. Brunete, cu părul lung și îngrijit, cu tenul curat, nici grase, nici slabe, nici prea inteligente, dar nici bătute în cap. Ușor de vânat, greu de scăpat de ele când dispărea interesul și intervenea plictiseala. Cum orice naș își are nașul, a venit și rândul meu să fiu vânat într-un mos subtil și să fiu transformat în mielușel de către o fată.
Nu era brunetă, nu avea părul foarte lung, nu era nici măcar rotundă (fără să fie grasă), cum îmi plăceau mie fetele. Dar îl avea pe vino-ncoace, avea sarea și piperul care atrag precum un magnet. M-a ținut în șah o lungă perioadă, făcându-mă să fierb în suc propriu. Îmi permitea să îi ating vârful degetelor, să o mângâi pe păr, să îi ofer mici cadouri, să o scot în oraș la un suc. Atât!
După acea lungă perioadă de probă, a sosit și momentul pe care îl așteptasem înfrigurat. Părinții ei fiind plecați la moșia de la țară, ne-am gândit să dăm o mică petrecere în doi, într-un cadru romantic. Am cumpărat o sticlă de vin, am comandat pizza și ne-am așezat în penumbra camerei, pe canapea, să urmărim un film. Venise clipa la care sperasem și pe care o dorisem atâta timp. 
Am întins o mână spre fată, i-am mângâiat umărul rotund și am rămas o secundă suspendat între două lumi. Degetele mele curioase ar fi coborât ușor, rațiunea îmi spunea să am răbdare. Pentru a trece peste moment și pentru a rămâne totuși în acea dulce intimitate dată de vinul băut, de camera cufundată în penumbră și de trupurile noastre calde, i-am atins gâtul cu buzele, am urcat spre chipul ei fermecător și i-am prins buzele într-un sărut pătimaș. 
O mușcam fără încetare, doar atât cât să mă simtă până în străfundul sufletului, o mângâiam și îi strângeam carnea în pumn, înfierbântat. Lacom, tremurând de încordare și în același timp atent să nu o rănesc sau să îi trezesc vreo spaimă, mi-am apropiat obrazul de obrazul ei. I-am simțit alunița pe care o remarcasem abia cu câteva zile în urmă, am sărutat-o și i-am șoptit excitat:
-Ador această aluniță!
M-a privit precum o tigroaică rănită, a aprins lumina și m-a poftit pe un ton dur să ies din casă. Nu înțelegeam nimic și fata nu dorea să îmi explice. Am crezut că glumește. Dar nu glumea. Ochii îi scăpărau de nervi, chipul ardea, mâna întinsă spre ușă tremura. Încă ezitând, m-am încălțat, am privit-o, încercând să îmi amintesc cu ce greșisem, apoi am plecat. Până acasă am vorbit cu toți stâlpii de iluminat, am dat cu piciorul în toți boscheții întâlniți în cale, am fumat țigară după țigară. 
Abia după ce am vorbit cu sora mea, după ce am derulat întreaga scenă de câteva ori, am înțeles ce se întâmplase. Sora mea, râzând, m-a întrebat cât pot fi de inocent, cum de nu știam că ceea ce spusesem că este o aluniță drăguță era de fapt un coș urât, pe care ea îl ascundea sub straturile de farduri. Perplex, mi-am dat seama că și-a imaginat că sunt ironic. Ah, ce greșeală!
Tot sora mea m-a scos din impas. A căutat-o a doua zi, i-a vorbit despre confuzia mea, despre inocența bărbaților îndrăgostiți și i-a recomandat produsele pentru imperfecțiunile tenului de la Farmec. Au fost împreună în oraș, au cumpărat un baton corector pentru ascunderea acneei care îi făcea viața grea, un gel spumant antimicrobian cu care să se spele pentru a îndepărta excesul de sebum, impuritățile și pentru a curăța porii în profunzime. 




Au mai cumpărat o cremă ultra-activă cu proprietăți anti-microbiene, pentru a cicatriza leziunile acneice existente pe obrazul de altfel frumos al fetei. Surorii mele și celor de la Farmec le voi fi mereu recunoscător. Produsele din gama Gerovital Plant Stop Acnee sunt cu adevărat miraculoase. De atunci nu a trecut nici o lună și prietena mea aproape că a scăpat de necazurile pe care i le făcea acneea, ba chiar îi este ușor să glumească pe seama aluniței buclucașe. 


Ne întâlnim seară de seară, urmărim filme împreună, însă nu mai comandăm pizza și alte mâncăruri nepotrivite. Prietena mea chiar nu își dorește să aibă coșuri pe tenul de acum curat, la fel cum nici eu nu îmi mai doresc să sărut false alunițe.

Cu acest articol particip la competiția SuperBlog 2013, proba sponsorizată de 




0 comentarii:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.