marți, 12 noiembrie 2013

Alimentul rege

Eram la majoratul unui bun prieten. Pentru prima dată în viaţă, eram singur la o petrecere. Trecuse ceva timp de când mă despărţisem de prietena mea şi acum regretam că nu mă ocupasem din timp
şi de acest aspect. Ştiţi cât de rău este să fii fără pereche la o petrecere? În general, fetele care sunt libere nu te atrag, băieţii care au prietene fac glume proaste pe seama ta, iar fetele care îţi plac sunt deja luate.

Poate că sunt pretentios, aşa cum îmi spun toţi prietenii, însă eu consider că pasiunea mea pentru fete frumoase, inteligente şi fără prejudecăţi este ceva firesc, nu o fiţă, nu utopie. Din păcate, este destul de greu de găsit fata care să întrunească toate aceste condiţii, să nu fie prefăcută, prea mieroasă, prea sensibilă, prea inhibată. Nu, nu mă gândesc la rele şi dacă veţi citi până la capăt veţi înţelege ce vreau să spun. 

Singur fiind, mi-am spus că cel mai bine ar fi să stau cuminte pe o canapea, să beau un pahar de vin şi să mă uit la alţii cum se distrează. Mi-am tras alături un platou cu aperitive, am zâmbit înţelegator spre cei care dansau şi m-am retras în tristeţea mea. Mai o felie de cascaval, mai o înghiţitură de vin, cu ochii în gol, supărat pe mine şi pe soartă. Aveam momente când aş fi vrut să mă ridic şi să plec de acolo, însă teama că prietenul meu se va supăra şi gustul fenomenal al brânzei din platou nu mă lăsau.

Sunt fan brânză şi asta o ştie întreaga planetă, pentru că spun tuturor, fie că mă întreabă, fie că nu, cât de importante sunt lactatele în alimentaţie şi câte mâncăruri gustoase se pot prepara cu brânză. Deodată, am simţit mişcare în stânga mea. Mi-am mutat privirea spre fata care se apropiase de mine şi am rămas uimit de ceea ce am văzut. Era puţin mai înaltă decât mine, puţin cam rotundă pentru gustul meu, dar avea ceva ce căutam de mult: părea să fie şi ea fan brânză!

Înfuleca de zor dintr-o felie de brânză, fără să îi pese că nu are gingăşia de vrabie leşinată a fetelor care mănâncă din vârful buzelor, câte o firimitură. Mâna stângă se întindea avidă spre platou, pentru a prinde următoarea felie, de parcă cineva ar fi avut de gând să i le fure şi ea ar fi încercat să le păzească. Nu era nimic urât în gestul ei, nu era nimic lacom, ci totul era firesc, omenesc. Mi-a fost dragă din prima clipă, tocmai pentru că nu era prefăcută, nu se jena să mănânce normal, ca orice om sănătos şi pentru că adora brânza!

Îmi venea să caut prin frigiderul prietenului bucăţi de mozzarella, să le întind pe masă şi din ele să împletesc cunună pentru fata care stârnise o furtună în sufletul meu, care retrezise în mine pasiunea pentru femei sincere şi deschise. Mi-aş fi învelit inima între două felii de Apetito şi i-aş fi dăruit-o fără să stau pe gânduri! Dintr-un miez fin de lapte i-aş fi făcut ghioc, să asculte marea în el, să audă cum valurile de bucurie care mă acopereau îi cântau, aducându-i omagiul meu de fan şi o cerere de prietenie.

Pasiunea mea pentru brânză şi pentru fetele care ştiu să fie naturale în orice clipă a vieţii mi-a adus alături cea mai bună prietenă avută vreodată, iar din prietenia noastră s-a născut o dragoste pură, ce va fi legalizată în curând. Sunt fan brânză, susţin şi semnez! Ghiciţi ce aliment va fi rege pe masa noastră, la cununie! 

PS: Aş fi vrut să pun şi câteva fotografii cu care să dovedesc adevărul spuselor mele, însă ghinionul face ca tocmai în această săptămâna aparatul meu să fie la reanimare.

Articol participant la competiţia SuperBlog 2013.

Un comentariu:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.