luni, 25 noiembrie 2013

Crăciunul în cele mai frumoase povestiri

Dragă Moș Crăciun,


Mi-aș fi dorit să nu încep atât de abrupt scrisoarea către tine, însă timpul îmi este limitat, iar agitația de care mă simt cuprins mă macină. Anul acesta nu îți voi mai cere nici telefoane, nici
calculatoare, nici haine elegante, așa cum te-am obișnuit în ultimii ani. Îți voi spune ceva ce nu știe multă lume, însă vreau ca secretul să rămână între noi. În ultimul an de liceu m-am lăsat pe tânjeală, am tot amânat pregătirea pentru bacalaureat, am chiulit și m-am distrat. Ghici cine a picat bacul cu brio?

Mi-a fost rușine de părinți, mi-a fost rușine de colegi, de toți cei care mă cunoșteau și aveau așteptări de la mine. Am înțeles prea tarziu că nopțile pierdute la calculator sau cele petrecute alături de prieteni prin cluburi nu mi-au făcut decât rău, foarte mult rău. Planurile mamei, de a-și vedea băiatul la facultate, s-au spulberat așa cum este spulberat praful din drum, de orice pală de vant. Mă doare durerea pe care o citesc în ochii ei, mă doare să știu că mi-am ratat viitorul.

Te-aș ruga, dacă vrei, ca anul acesta să îmi aduci puterea care îmi lipsește, pentru a putea învăța, ambiția de a lupta așa cum făceam altădată, pentru a reuși să duc planul la bun sfârșit, dorința de a-mi depăși limitele, adică exact ce mi-a lipsit în ultimul timp. Nu fac decât să amân de la o zi la alta, găsind motive mai mult sau mai puțin serioase, în loc să iau taurul de coarne, să deschid manualele și să mă apuc de învățat, pentru ca în vară să iau bacalaureatul și apoi să intru la facultate.

Atât îți cer! Ajută-mă să mă ajut! Dă-mi forța de a îndepărta lenea care mă moleșește și care mă face să evit până și lecturile cu care adormeam cândva seară de seară. Am mai citit, însă doar cărți lejere, relaxante, cărți pe care le-aș putea numi balsam pentru suflet, așa cum a fost Crăciunul în cele mai frumoase povestiri. Am găsit în acest volum tot ceea ce ar putea fermeca un suflet îndrăgostit de frumos, de iarnă, de sărbători și de marii scriitori Charles Dickens, Sir Arthur Conan Doyle sau Mark Twain, am regăsit atmosfera de Crăciun cu care am copilărit și chiar mai mult de atât. 



M-am regăsit pe mine copil, emoționat de așteptare, de cadourile pe care știam că mi le vei lăsa sub brad, de aromele ce veneau din bucătărie, de bucuria fără seamăn a sărbătorilor de iarnă. Îți mai amintești când te-am așteptat până la ora două noaptea și cum tu te ascundeai atunci când ridicam capul de pe pernă? Ești la fel de rezistent la frig? Ai aceeași reni pe care îi aveai când te plimbai cu sania prin fața geamului meu? Moș Crăciun, tu ai fost la școală? Ți-a plăcut să înveți? Mie nu! Aștept nerăbdător răspunsul și cadoul tău!

Cu drag, 
Ionuț.


Articol participant la competiția SuperBlog 2013.


0 comentarii:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.