luni, 11 noiembrie 2013

Libertatea călătoriei cu Vacanțe Speciale

"Libertatea călătoriei deschide mintea către posibilități nelimitate. Dacă nu faci nimic neașteptat, nimic neașteptat nu ți se va întâmpla", spunea Fay Weldon, iar eu aprob fiecare cuvânt.

Eram student în anul întâi când am aflat despre programul work and travel, un schimb cultural internațional al
Departamentului de Stat al SUA, gândit special pentru ca tineri din întreaga lume să aibă ocazia de a cunoaște americanii la ei acasă. Mai mult decât încântat de posibilitatea de a putea munci și călători pe tărâmul făgăduinței, mi-am construit din timp visul american și am făcut tot ce a fost nevoie ca el să se împlinească. Vacanța work and travel este un concept apărut de cățiva ani, prin care studenților cu vârsta de până în 29 de ani, înscriși la învățământ de zi la universități particulare sau de stat, dar neapărat acreditate, li se oferă posibilitatea de a munci pe timpul vacanței de vară în Statele Unite ale Americii.

Deși părinții mei nu credeau că mă voi putea descurca singur la mii de kilometri de casă, eu mi-am luat inima în dinți și am apelat la oferte vacante, pentru că mulți prieteni îmi recomandaseră CND Turism Vacanțe Speciale, agenție de încredere, care se ocupă de recrutarea și instruirea studenților ce vor să vadă lumea, să cunoască în detaliu cultura americană, să câștige bani frumoși muncind pe timp de vară în domeniul turistic, în joburi fără mari responsabilități- bucătari, cameriste, vânzători de bilete în parcuri etc, cu posibilitatea (aș putea spune certitudinea) de a plăti din banii câștigați cheltuielile legate de vacanța work and travel (viza, programul propriu-zis și bilete de avion dus-întors) și de a profita de turul orașelor importante ale SUA.

Ajuns pe pământ american, m-am simțit ca trezit dintr-o beție, puțin cam speriat, întrebându-mă ce caut acolo, dacă e adevărat ce mi se întâmplă și dacă voi fi capabil să mă descurc într-o țară total diferită de a mea. Norocul mi-a surâs din prima clipă, pentru că el ține întotdeauna cu cei îndrăzneți, după cum spune un proverb. Eram cu harta în mână, căutând locul de întâlnire pe care îl stabilisem cu angajatorul. La fiecare pas făcut, un american îmi zâmbea larg și mă întreba dacă am nevoie de ajutor. Toți erau serviabili, dornici să mă îndrume și curioși să afle locul din care veneam. Mă simțeam bine, prindeam încredere în mine și în aventura mea, aveam posibilitatea de a le vorbi despre țara mea, ca pentru a șterge tot ceea ce le-ar fi putut schimba impresia atunci sau în viitor.

Cu angajatorul m-am înțeles bine din prima clipă și el mi-a garantat că mă pot întoarce acolo an de an, cât timp voi fi student sau masterand, pentru că era mulțumit de mine. Serveam la mese într-un restaurant și, pe lângă salariu, câștigam de la fiecare client câțiva bani în plus, ceea ce a făcut ca la final să am aproape dublu față de cât preconizasem la început. Cu acești bani mi-am cumpărat o mulțime de haine, am văzut Los Angeles, Miami, Las Vegas, San Francisco și alte mari orașe americane, mi-am cumpărat o tabletă care la noi avea un preț piperat, m-am distrat prin cluburi și i-am dus mamei cât să îi văd un zâmbet mare înflorind pe chip. Nu a trecut foarte mult timp de când m-am întors și deja îmi este dor de America și americani, de prietenii pe care mi i-am făcut, de tot ceea ce am trăit acolo.



Sărbătoarea de 4 iulie m-a prins la muncă. Nu am văzut multe din cele ce s-au întâmplat, însă am citit pe fețele oamenilor care au intrat seara în restaurant încântați, căutând să termine în același ton optimist, plin de veselie. Americanii erau debordanți, vorbeau mult, povesteau despre concursurile la care paticipaseră, despre mâncărurile tradiționale pe care le mâncaseră, despre premiile câștigate. Exuberanți, mi-au umplut portofelul mai ceva ca altădată, iar eu le-am mulțumit și le-am făcut încântat urările uzuale de 4 iulie. Tot în acea seară am văzut cele mai frumoase focuri de artificii. 

Am cunoscut oameni din întreaga lume, polonezi, asiatici, sud-americani și cu toți m-am înțeles bine, pentru că toți își trăiau fericiți visul american. La final, când ne-am luat rămas bun și am plecat fiecare în adevărata vacanță de după muncă, am simțit că m-am rupt de niște buni prieteni și mi-am promis să țin legătura cu ei, ceea ce s-a și întâmplat. În cele două săptămâni de vacanță reală, am făcut scufundări cu delfinii, am rămas cu gura căscată în fața măreței cascade Niagara, am îndrăznit să fac cam tot ceea ce mi-am propus. Le doresc tuturor studenților să își deschidă ochii și mintea, să fie receptivi la nou și să nu lase să le scape ocazia de a participa la programul work and travel. 



Veți descoperi o lume nouă, o lume modernă, o lume deschisă străinilor! Vă veți descoperi pe voi așa cum nu vă cunoșteați, veți învăța o mulțime de lucruri noi, vă veți întoarce acasă mai bogați sufletește și material, veți rămâne cu o amintire de neșters în inimă! Vă veți putea alege singuri destinația locului de muncă și destinația vacanței de după, cu ajutorul celor de la Vacanțe Speciale! Ridicați mâna, salutați Statuia libertății și oferiți-vă libertatea de a trăi visul american pe pământul vechilor amerindieni!



"O călătorie de o mie de mile începe cu primul pas"-proverb chinezesc, potrivit studenților care aleg programul work and travel.

Dacă aţi fi studenti şi tocmai aţi fi aflat de această oportunitate, aţi profita sau nu? Credeţi că este important să ducem vestea mai departe, pentru ca tot mai mulţi studenţi să afle despre work and travel?

Articol participant la competiția SuperBlog 2013.

0 comentarii:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.