luni, 13 octombrie 2014

Hrana caini

Cainii, poate cele mai indragite animale de companie si probabil cele mai inteligente, au nevoie de o alimentatie adecvata. Intotdeauna mi-au placut cainii, dar animalul meu preferat de companie a fost, este si va ramane pisica. Am avut foarte multe pisici, dar caini, mai putini. De fapt am avut un singur caine care sa fie al meu, sa il tin in casa. Cand eram mic, aveam in curtea blocului vreo zece - cincisprezece caini de care aveam grija in principal noi, copiii. Ne jucam toata ziua cu ei, le dadeam de mancare ce reuseam fiecare sa furam din casa, de sub nasul parintilor, dar noi cei cativa copii din bloc nu reuseam sa intretinem atatia caini. Insa cateii se descurcau si singuri.
Problema era ca ceea ce se descurcau ei sa gaseasca de mancare nu era tocmai sanatos, dar nici noi nu le dadeam de mancare tocmai lucruri indicate, iar in timp, unii catei au inceput sa faca carii si sa aiba probleme cu gingiile. La vremea respectiva nu intelegeam de ce uneori nu mancau ceea ce le dadeam, dar mai tarziu am inteles ca era din cauza problemelor pe care le aveau cu dantura ori cu gingiile. Majoritatea au murit de batranete, dar cei care au avut probleme se chinuiau in unele perioade. Mai tarziu insa, cand am avut catelul meu si am aflat mai multe despre ingrijirea unui caine, am avut grija sa il hranesc cu hrana caini adecvata, care sa nu ii dauneze si sa ii ofere tot ceea ce avea nevoie. Era un caine de talie mare, latos si foarte jucaus. La varsta de un an, labuta lui era aproape cat capul meu si parea sa nu se mai opreasca din crestere. Cand se ridica in picioare era de doua ori mai mare decat mine. Am avut acel catel timp de 4-5 ani, dar, desi nu mai era pui, cainele meu crestea pe zi ce trece, asa ca, fiind prea mare pentru a il tine in apartament si nemaiavand timpul necesar pentru ingrijirea unui caine, am fost nevoit sa  il duc bunicilor mei de la tara. Desi ei nu erau obisnuiti, i-am "educat" cu privire la necesitatea hranei speciale pentru caini. Cainele umbla liber prin curte, asa ca nimeni nu se mai apropia de curtea bunicilor. Dulaul negru isi facea treaba tinand pe toata lumea la distanta doar cu aspectul lui infiorator de demon, dar nu era decat infatisarea de el. Desi era urias, ramasese acelasi catel jucaus si cuminte.

0 comentarii:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.