luni, 29 iunie 2015

Sisteme de irigat si fonduri europene

Acum cateva luni, in familie mea s-a discutat mult despre o noua idee a mamei mele, care in fiecare zi viseaza sa schimbe lumea sau macar viata pe care o traim acum. De aceasta data a fost vorba despre o eventuala mutare la tara, caci ea adora viata in aer liber si tot ce presupune traiul intr-un sat uitat de lume. Planul ei fantezist includea cresterea gainilor, a porcilor, a ratelor, a iepurilor, dar si ceva plantari de diverse legume si fructe din care sa ne hranim pe timpul iernii. Entuziasmata la maxim, vedea deja cum munceam toti ca niste sclavi pe plantatie pentru a sapa la rosi, pentru a planta cartofi sdau mai stiu eu ce dovlecei si fasole. Nu stiu cine ii bagase ei in cap ca acum e totul mult mai usor, ca exista diverse automatizari, iar pentru niste sisteme de irigat gradina sau campul este suficient sa pregateasca un dosar pentru a cere fonduri europene nerambursabile. Aha, asa e, mama, dosarul ala e o joaca de copil si aia iti aproba doar pentru ca le spui cat de mult iti doresti. Pai de cata documentare e nevoie, de cati bani investiti, de cate luni de asteptare, de cati nervi din cauza birocratiei? Discutand la o cafea si o tigara pare totul usor, insa teoria nu prea se pupa cu practica.

Cum e viata cu trei pisici si un caine

Daca o veti intreba pe mama, va spune ca iubeste viata si ca se simte minunat avand trei pisici si un caine. Daca ma intrebati pe mine, dau ochii peste cap si injur in gand. Recunosc ca imi plac si le iubesc, insa mi-ar fi placut si mai mult daca se comportau ca niste bibelouri si nu faceau toate cate le fac. Dis-de-dimineata, de cum se lumineaza, cainele cere sa fie scos afara. Normal ca eu ma prefac ca nu il aud. Oricat de usor ar umbla ai mei, tot reusesc sa trezeasca si pisicile, care imediat fug in bucatarie sa manance. Reusesc sa atipesc minute bune, dupa care zgomotul facut de ele prin litiere imi da iar desteptarea. Parca ar fi la un concurs "Cine ridica mai mult praf" sau "Cine arunca mai mult nisip ecologic in afara litierei". Cand se intoarce in casa Bruno, incepe spectacolul. El o alearga pe Ursula, pisica cea mai mica. Pufi incearca sa se ascunda de iuresul lor, iar Miti goneste in urma lor pentru a-si proteja favorita. Abia la pranz se calmeaza putin apele, ca ii fura somnul. Din pacate, in acea perioada de calm eu nu sunt acasa. 
marți, 23 iunie 2015

Apa naturala alcalina Perla Moldovei

Printre prietenii mei, toti mari bautori de sucuri carbogazoase (nu dau nume, nu fac reclama, insa e vorba de o marca anume), sunt recunoscut ca fiind unul dintre obsedatii care nici nu s-ar mai atinge de apa daca nu ar stii cat de importanta este pentru sanatate. Chiar am avut o perioada in care pur si simplu uitam sa beau apa, amagit de sucul care imi tinea si de sete, si de foame, si de orice altceva. Cu ochii blocati in jocurile mele preferate, cu bidonul de suc langa fotoliu, pierdeam nopti intregi fara sa imi pese de nimic. Intre timp pot spune ca m-am maturizat (putin) si incerc sa fac lucrurile asa cum trebuie facute. Beau in continuare suc, insa am grija sa nu imi mai lipseasca apa, mai ales de cand am descoperit ca una dintre marci, Apa Perla Moldovei, este chiar gustoasa si place si prietenilor mei, pe care mama are grija sa ii trateze cu cate un pahar de apa rece ca gheata. Pentru cei carora deja am reusit sa le starnesc curiozitatea, specific ca pot gasi aici apa naturala alcalina, pot face comenzi mai ales daca locuiesc in Ilfov, Bucuresti, Ploiesti sau Targoviste (in aceste ultime doua orase livrarea se face o singura data pe luna, asa ca aveti grija sa comandati suficienta apa naturala alcalina, sa va ajunga pentru 20 de zile). Comenzile pot fi facute la numarul de telefon 0754993967 sau pe site-ul spre care am pus mai sus un link. 

Nu fac din blogging o meserie

Ocupat cu treburi mai importante si decis sa nu fac din blogging o meserie, trec tot mai rar pe aici, scriu tot mai rar si mai putin. Ma credeti sau nu, sunt zile in care pur si simplu uit ca am un blog, ca m-a incantat asa mult la inceput, ca m-am chinuit sa ii personalizez tema, sa nu mai aiba nimeni una ca a mea. In aceasta dimineata mi-a trecut prin cap sa ma uit pe statistici si am ramas cu gura cascata. Daca esti blogger si ai citit pana aici, sfatul meu este sa inchizi pagina in acest moment. Desi scriu atat de rar, se pare ca google apreciaza ceea ce am scris in trecut si imi trimite vizitatori in fiecare zi. Stiu o multime de alti bloggeri care scriu zilnic. Nu ii citesc, insa aflu de la mama ca putini sunt cei care au trafic onorabil, desi posteaza des pe bloguri si chiar sunt activi prin blogosfera. Tot mama este cea care ma cearta ca las de izbeliste un blog bun, pe care google il apreciaza. Mie mi se pare ca viata e mult prea scurta pentru a o pierde scriind, asa ca in discutiile noastre o invit mereu sa scrie ea, daca ii place atat de mult. Eu am incercat, am vazut cum este, am scris o perioada, apoi am inteles ca vreau sa fac altceva in viata. Asta nu inseamna ca voi sterge blogul sau ca nu voi mai trece pe aici din cand in cand, macar pentru a ma lauda. Poate ca blogul meu nu se numara printre cele mai bune bloguri, insa cu siguranta continua sa fie un blog citit datorita articolelor scrise candva. :p

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.