vineri, 10 iulie 2015

Uneori deloc, alteori prea mult

Uneori deloc, alteori prea mult. Cam asa as caracteriza viata mea. In tot ceea ce fac sunt asa. Uneori fac prea multe, alteroi nu fac nimic. Cand sunt obosit rau, ori dorm aproape 24 de ore, ori nu dorm deloc si ma indop de cafele saucoca-cola pentru a rezista. Daca am bani pusi deoparte, ori ii pastrez pentru cine stie ce obiect sau distractie, ori ii toc imediat pe toti, fara sa mai pastrez nici macar un leu (de prasila, cum ar spune in completarea acestei propozitii un bun prieten al meu). Dupa cum pot observa cei care sunt abonati la blogul meu sau care ma urmaresc prin orice alte mijloace, nici macar aici nu ma dezmint. Uneori nu scriu nimic, nu deschid cu lunile acest blog, alteori scriu articol dupa articol, cu o graba si o dorinta de a vorbi mult care ma sperie chiar si pe mine. Pur si simplu nu reusesc sa gasesc cale de mijloc prin viata, sa fac lucrurile asa cum le face toata lumea. Probabil de aici mi-a venit si ideea de a-mi numi blogul un nimic complex, caci asa ma simt de cele mai multe ori cand imi fac timp sa ma gandesc la mine, la alegerile pe care le fac, la pasiunile pe care le am, la sperantele cu care ma hranesc. Uneori deloc, alteori prea mult. 


Voi ce credeti, am depasit iar masura in aceasta dimineata daca am scris 7 (sapte) articole la foc automat, fara sa le recitesc, fara sa ma opresc o clipa pentru a rasufla sau pentru a aprinde o tigara? 

Un comentariu:

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.