joi, 29 octombrie 2015

Povesti inspirate din realitate

Se spune ca cele mai reusite povesti sunt inspirate din realitate, ba chiar ca anumiti autori nu ar fi putut scrie nici macar un rand daca nu ar fi trait anumite evenimente. Inteleg perfect acest lucru, dar numai atata timp cat nu ma afecteaza pe mine. Cand propria mea mama viseaza sa scrie o povestire in care sa includa gesturi, expresii si fapte inspirate din viata mea, cand stiu ca eu voi fi eroul acelei povestiri, indiferent daca va mentiona sau nu acest lucru, nu ma simt deloc confortabil. Mi-a cerut parerea in privinta textului. Stie ca sunt bun de critic, ca ma pot detasa si pot privi obiectiv. De aceasta data nu am reusit. Fiecare cuvant din text imi amintea de mine, ba chiar imi arata si felul in care ma vede mama uneori. Nu a fost deloc placut sa ascult textul de parca m-as fi privit intr-o oglinda mult prea sincera. I-am spus ca nu imi place. A deschis ochii mari, m-a privit cu uimire, incercand sa afle daca vorbesc serios sau glumesc, s-a albit la fata si a incheiat abrupt subiectul. Tare sunt curios sa vad daca va continua sa scrie la acea poveste inspirata din realitate
sau isi va lasa imaginatia sa lucreze... Voi ce credeti ca va face? Si, mai ales, cum ati proceda in caz ca ati fi in locul meu sau al mamei mele?

Un comentariu:

  1. O scenă din viață are tot atâtea variante câți spectatori. De aceea nu vă mirați când mama dumneavoastră ''vede'' altceva, simte sau gândește în mod diferit. E povestea dânsei... Oamenii ar trebui să fie încurajați să-și scrie propria poveste.

    RăspundețiȘtergere

Te-ai pierdut?

Un produs Blogger.